Avea tufişuri de fragi răutăcioși: dacă treceai pe lângă ei și furai câteva boabe, ți se văicăreau zile întregi în stomac, făcându-te ,,jeg", ,,târâtură", ,,gherțoi" și câte și mai câte.

Toată ziua, Sandrina inventa noi soiuri de plante şi se întreținea cu cele vechi. Mie nu-mi ajunge o viaţă ca să cresc toate plantele pe care le visez!

Avea iederă locuită de cărăbuşi de aur, care-și luau zborul numai când cineva se gândea la un cărăbuș de aur. Şi, ca să mă-nțelegeți, sunau cam aşa: Când am întrebat-o ce vrea să spună, mi-a explicat: - Maestre Furlini, vă plac păpădiile?

Unde sistem informatic centralizat nu e, bai mare e cu birocrația și meandrele instituțiilor românești.

Of-of, măi-măi, iar mi-a distrus statul incompetent român niște neuroni…

O mulțime de gură-cască, paparazzi și bodyguarzi transpira încântată în așteptarea mea. Sandrina avea nasul ceva mai mic, cam cât să poată ține umbră unei turme de antilope gnu în plină migrație, şi o privire foarte blândă. Dar, în Castelul din Piftie, nasurile gigantice stăteau ca-n puf: uneori, câte-un zid se mai prăbușea în șanțul cu muștar, și atunci tot poporul venea și se-mbuiba la nemurire.

Bine, e-adevărat, unii râdeau cu lacrimi: - Ho, ho, ho! Iar Carina, cu ketchup iute-n păr şi ochii de jeleu cu mentă mestecat, mai-mai că te făcea să uiţi de nasul ei mărişor. Năsoasele erau adorate, asta știu sigur - sau poate să fi fost numai o palidă și anorexică problemă.

I-am strigat la portavoce: - Herminuș, toată ziua croiești haine pentru surorile tale! Carina stă toată ziulica la birou şi scrie versuri. Pentru bietele prințese, chiar și cititul cărților era un sport extrem.

Sau e în oglindă şi se priveşte din profil, şi iar din faţă, şi iar din profil, ca să vadă dacă n-a funcționat în sfârşit vreo cremă, vreo spumă, vreo loţiune. Habar n-aveai dacă vor supraviețui unei pagini de filozofie sau unui manual de web design.Chiar ea mi-a spus, într-o zi liniștită: - În grădină, nu mă plictisesc niciodată. (Uneori, când vorbea, Sandrinei îi scăpau fluturi dintre buze și se îneca ușor cu cuvintele. Iar alteori chiar păsări de mici dimensiuni.) - Dar, Sandri, am zis eu tulburat, ca și cum atunci mă gândisem la asta prima oară, nu vrei să vezi lumea largă? Să-ți faci prieteni, poate chiar să-ți găsești un... Ce faci când mărimea nu te-ajută deloc să te potrivești în lumea pe care trăiești?Ce faci dacă încerci să te adaptezi - și te faci mic, dar, de fapt lumea te vrea mare. Și tot așa, fără să reușești să te potrivești vreodată.Dați „Going” aici și citiți un fragment fix mai jos. Un nas aproape infinit, care ieşea dintr-o claie de păr roşcat. Suntem extrem de încântate c-ai sosit în sfârșit, dragă Maurizio. Dacă Hermina, Sandrina sau Carina ar fi întors brusc capul, ce dezastru!